Traducere de Octavian Cocoş
Mereu vedeam, şi-am zis mereu,
Când cresc şi am un rost,
O rochie roşu-aprins vreau eu,
Frumoasă cum n-a fost,
S-o port când vara, undeva,
Păşesc cu mult avânt,
Ca să mă vadă cineva
Şi lumea s-o încânt.
Iar el să fie drăgăstos,
Cu stele-n ochii-i buni
Şi-un păr lucind şi mătăsos –
Străin de-orice minciuni.
Şi ne vedeam necontenit
Uniţi pe-acest pământ.
Acum femeie-am devenit,
Dar port un biet veşmânt.
vezi mai multe poezii de: Dorothy Parker
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.